… Il visez foarte des in ultimul timp si nu stiu de ce,asa ca am decis sa scriu pentru ca dupa putin timp risc sa nu-mi mai amintesc nimic. … era rece,foarte rece. Nu vorbea niciodata cu mine,defapt si eu eram la fel,nu-l prea agream nici eu. S-a intimplat ca de la inceput sa vorbesc aiurea,astfel i-am facut alta impresie. Momentul in care a inceput sa se mai dezghete relatia noastra a fost cind am aflat ca locuim aproape,chiar mai aproape decit ne asteptam. I-am scris,am vorbit,apoi am decis sa iesim. Cred ca a fost ceva,pentru ca deodata ce ne-am vazut a inceput a ploua si inca foarte tare, el avea umbrela insa a mers fara, pentru ca eu nu doream sa merg sub umbrela. Ador ploaia si plimarile ,la fel si el cred. Mereu cind ploua imi aminteam de el si poate si el de mine. Am povestit multe in prima zi,ne-am plimbat vreo 3 ore, am aflat ca avem si lucruri comune, cea mai lunga relatie de aceiasi durata,am jucat acelasi joc si avem o cutie fermecata cu toate lucruri dragi noua. A fost mereu gentil cu mine, cind eram imbracata subtire si era frig, imi dadea haina lui,cind ploua ma acoperea cu umbrela, mereu imi cumpara ceai, de multe ori chiar trebuia sa ne “batem” cine ajunge primul sa cumpere. Nu-s lucruri mari,insa imi faceau placere si cred ca aceasta tin minte tot chiar dupa atit timp. Eram in oras, stateam cu 2 persoane si vine el, eram toti prieteni comuni si a venit i-a salutat pe ceilalti insa pe mine nu si eu cind am plecat am facut la fel. Ideea era sa tinem tot secret, pentru ca unde sunt mai multe persoane implicate sau unde stiu mai multi, totul se strica mai repede si dispare acea magie speciala. Astfel, dupa ce plecasem acasa eram foarte suparata, defapt stiam ca trebuie sa fie secret,dar nu ma puteam obisnui sa-l vad asa ,cind erau si altii nu mai era “el” persoana pe care o stiam eu si deci ajunsem acasa dezamagita ,incit nu trecu nici 5 min si aud ca imi suna telefonul, eu ca deobicei cum ajung acasa stau cu un ochi la calculator si cu altul imi caut haine si ma schimb si eram foarte incurcata in acel moment, repede plec iau telefonul si suna “El”, ma intreaba ce fac si daca vreau sa ies. Eram bucuroasa, foarte bucuroasa, pentru ca el observase ca-s suparata. Momentul cel mai minunat din toate era sfirsitul, “de ce?” ,pentru ca mereu ma imbratisa. Mereu asteptam sfirsitul sau poate asteptam ca acel sfirsit sa nu fie sfirsit, insa sa fie tot timpul. Ma simteam mereu protejata cu el ,fericita, linistita. De multe ori puteam sa mergem sau sa stam asezati si sa tacem, asta ma ucidea pentru ca eu doream mereu sa spuna ceva ,si el mi-a spus ceva “Hey,uneori cind stai linga o persoana si taceti ambii dar totusi simti prezenta persoanei date,astfel de chestii pot inlocui orice dialog. Si eu simteam ca tu stai alaturi” ,mereu imi ridica dispozitia cind era asa cu mine, asa il stiam eu ca fiind “el” si nu altcineva. Astfel deja nu ma deranja daca nu vorbea cind erau si ceilalti,important era sa ii simt prezenta,asta invatasem de la el. Ziua care am petrecut-o impreuna va ramine vie mereu ca amintire, spun zi pentru ca mare parte din zi am petrecut-o impreuna. Era grijuliu cu mine. Cind plecasem ascultam muzica mea si pina acum nu stiu daca i-a placut, uitasem sa spun ca aveam preferente diferite de muzica. Am ajuns acolo, ne-am plimbat ,am vorbit ,iar la urma ne-am culcat pe iarba. Cerul era frumos, senin , atunci era al nostru , il puteam cuprinde cu miinile, el era cu mine , ce as mai fi vrut? Inapoi cind am plecat ascultam muzica lui, il reprezenta. Apoi am stat in fata blocului meu pina mai tirziu , am stat culcata la el pe brate , e una din persoanele careia i-am permis sa se atinga de parul meu, el a stat culcat la mine pe brate.Cerul ,stelele.Acel cer,acele stele mereu vor fi a noastre. Au fost momente de sinceritate ,de prietenie, de … Aceste amintiri vor ramine mereu in inima mea,cu toate ca e posibil ca mintea mea sa le uite. Iar tu vei fi mereu cu mine, chiar de la distanta ,pentru ca am invatat sa te simt fara sa vorbim sau fara sa te am aproape. Iti multumesc ca m-ai invatat.